Nesimtire de Bucuresti

Am trecut azi prin Cora pt niste ultime cumparaturi pe anul asta.. Dupa ce am terminat de luat tot ce ne trebuia, am mers sa bantuim putin (eu si prietenul) si pe la celelalte magazine din centrul comercial. Am vazut cateva, nimic interesant asa ca hai sa facem stanga imprejur sa ne indreptam spre iesire. Dam sa ne departam de vitrina unui magazin (eu eram la margine) o baba intra in mine cu un carucior.. si incepe distractia :

"Tine drectia dreapta domnisoara"
"Doamna, eu eram cu spatele, normal ca nu v-am vazut, dumneavoastra nu puteati sa ocoliti putin?"
"Vai, eu femeie la 70 de ani.."
"Doamna, eram cu spatele, cum era sa va vad? Dumneavoastra de ce nu m-ati ocolit?"
"Dar de ce sa te ocolesc?"


wtf??? sunt eu cu capul? am ramas tampita uitandu-ma la ea

"Pai nu doamna, de ce sa ma ocoliti, intrati in mine ca doar ce naiba.. Normal ca nu v-am vazut pt ca eram cu spatele, dumneavoastra ati venit din spatele meu, m-ati vazut deci dinainte. Trebuia sa o luati putin mai incolo sa ma evitati"

Nu si nu frate, a inceput ditamai cearta si bineinteles ca nici prietenul nu a putut sta sa se uite cum ma certam eu cu tampita de batrana si mai, mai sa-i traga si o injuratura. S-a abtinut doar cu un "bagameas picioarele" desi stiu ca i-a fost greu sa se multumeasca doar cu atat la cata gura a facut nebuna aia de femeie. Si vezi draga domnule, ea intra in mine cu caruciorul, nu mai zic ca nu a spus nici un "pardon" sau ceva de genul, si la urma urmei tot eu eram cea nesimtita dom'le si sa-mi sara la gat nu alta.

Am mai patit odata ceva asemanator, in drum spre munca, cum sunt aici masinile parcate peste tot inclusiv pe trotuar, venea din sens opus o babuta. Cum nu incapeam si eu pe acolo, am zis sa o las pe ea sa iasa prima. Si deci ma dau in stanga, sa fiu pe aceeasi linie cu masina, babuta noastra sa nu trebuiasca sa ocoleasca nimic, sa mearga drept in fata. Baba se da tot in stanga, ma dau in dreapta, ea se da in dreapta. Apoi o vad isterizandu-se "Dreapta domnisoara, tine dreapta".. Deci pe cat am incercat sa fiu amabila, nu care cumva sa o scrantesc de la locul ei si sa o las sa mearga tot inainte nestingherita, mai face si ca toti dracii. Nici daca intram in ea nu creca facea atata scandal cat mi-a facut pt ca vezi dom'le m-am dat in stanga in loc de dreapta. Trecuse de mine cu vreo 10 metri de acuma si tot comenta, nu mai tacea odata...

Am ajuns la concluzia ca batranii din Bucuresti care nu sunt pe strada si cersesc, restul sunt niste nesimtiti fara pereche, cu aere de nu-i adevarat si care au impresia ca totul li se cuvine fara sa dea nimic in schimb...

Travel, travel, travel

V-am spus vreodata ca sunt fascinata de calatorii? Sa descopar cat mai mult din tara noastra, din lumea asta mare. Si m-am gandit sa fac un bilant cu locurile vizitate pana acum sa stiu ce-mi ramane de vizitat pe viitor. So… listuta locurilor vazute si cate-o poza mica asa de remember :

Sighisoara


Medias

Brasov




Paris

Sibiu

Predeal

Constanta (Vama Veche)

Baile Olanesti

Sinaia

Poienari

Bucuresti

Curtea de Arges

Bran

Constanta (Mamaia)

Cluj


Zalau


Breaza


Pitesti


Iasi


Campina


Galati

Si ar mai fi fara poze (inca) : Tecuci, Braila, Paraul Rece, Vidraru, Focsani, Buzau iar la Constanta am fost si la Costinesti si 2 Mai dar na.. banuiesc ca ajung si cele 2 poze puse deja

Numai Vyio e de vina.. altfel spus : leapsa

Relativ noua in chestia asta, Vyio mi-a pasat o leapsa "Numeşte minim 10 lucruri care îţi plac."

Va dati seama ca imi plac o mie de lucruri dar ma limitez la cele 10 minime (daca nu ati cerut mai mult >:) )

1. Dansul
2. Calatoriile oriunde in tara sau in lume
3. Pizza fara ciuperci, masline si ardei
4. Crinii imperiali rozi
5. Traditiile romanesti
6. Vara si marea
7. Animalele pufoase cu priviri blande (deci cam toate) in frunte cu pisicile birmaneze
8. Vilele cu 5 camere, piscina si gradina cu pitici si fantani arteziene
9. Q7-le
10. Ciresarii - Constantin Chirita

Multumita acum scumpa mea Vyio? :*

Hell

Am fost recent la o piesa de teatru (acuma 2 zile adica) putin mai altfel, "Hell". Atat piesa cat si locatia au fost atat de diferite fata de ce ar avea in minte spectatorul obisnuit.... Imi dau seama ca e de altfel prima piesa de teatru la care am fost de cand m-am mutat in Buc.

"Hell" este o poveste de dragoste dincolo de droguri, sex si viata de noapte. Pret bilet = 20 Ron. Mda, la pretul asta ce ar fi putut fi asa interesant? Locatia = Laptaria lui Enache, 90% bar 10% scena de teatru. Public = 100 persoane aproximativ. Asa in mare, pare ca am dat 200 de mii sa beau o bere si cam atat. Ei bine, "Hell" a fost una din cele mai tari piese la care m-am dus pana acum. E geniala, e atat de reala povestea, actorii minunati.. am plans la sfarsit, va jur. In principiu e vorba de viata celor bogati dincolo de banii lor si de atitudinea aia de stapani ai lumii, ceva gen si bogatii plang si inca ce plang. In spatele banilor alora se ascund familii destramate, relatii fara iubire, sex cu persoane care maine dimineata nu iti vor sti numele, iar drogurile si whiskey-ul sunt singurele care te ajuta sa uiti ca de fapt viata ta e mult prea trista si consumi aerul de pomana... deci in afara de faptul ca au bani si-si aseaza la picioare orice se poate cumpara, bogatii realizeaza destul de tarziu ca de fapt si iubirea conteaza si ca si ei pot fi raniti.

Mi-a placut super mult faptul ca cei care au fost acolo (spectatorii) nu sunt ingamfatii pe care ii vezi de obicei la teatru, care se duc sa-si etaleze noile haine si masini si sa vada cine din lumea buna mai e pe acolo. Locatia a fost extraordinara pt ca fiind un spatiu atat de mic, actorii au fost chiar in mijlocul spectatorilor, au comunicat cu ei in timpul piesei, i-au implicat in actiune.. in loc de scaune, am stat pe niste perne trantiti pe jos, sprinijiti de perete. Sincer va zic ca m-a durut fundul ingrozitor dupa un anumit timp dar nu vroiam sa ma misc sa nu stric care cumva vraja si atmosfera ce se crease. In afara de vreo 2 mimoze care creca nu stiau exact cum arata locatia respectiva si probabil au blestemat momentul cand si-au cumparat biletul la piesa asta, toti spectatorii au trait intens la "Hell". La un moment dat incepuse lumea sa aplaude la fiecare pauza intre scene. Alaturi de noi pe o alta perna erau 3 persoane, 2 fete si un tip. Incepe tipul sa aplaude puternic la o pauza iar una din fete "dar de ce aplauzi ca nu s-a terminat doar". Asta e si ideea, de ce sa aplauzi doar dupa ce s-a terminat totul? De ce sa nu le arati oamenilor alora de pe scena, pe tot parcursul piesei, ca ceea ce fac ei acolo e apreciat si publicul ii admira? De ce sa nu exista 10 pauze cu aplauze si nu doar la final?

Piesa e destul de haioasa in mare. Te transpune de la veselie la seriozitate ca apoi iar sa razi in hohote. Si totusi, razi practic de viata in general pt ca Hell nu e o poveste cu happy end in care toata lumea traieste fericita pana la adanci batraneti.. oricat de gri ar fi totul trebuie insa sa mai vezi si rozul ascuns pe ici si colo.

Va spuneam mai sus ca erau vreo cateva persoane care probabil nu stiau cum arata locatia in momentul cand si-au luat biletul la piesa asta. Ei bine, nici eu nu aveam cea mai mica idee cum e acolo. Cand am intrat in sala si am vazut pernele alea puse pe jos, niste banci mai in spate de cate 3-4 persoane maxim, asa mici si inghesuite parca... sincer prima impresie a fost ca sunt nebuna si mai mai sa fac stanga imprejur si afara. Numai ca eu sunt putin cu capul asa, si am luat-o ca pe o provocare. Posterul pe care il vazusem la metrou ma facuse destul de curioasa totusi si am zis ca totusi nu poate sa fie chiar groaznica piesa asta. Si nu a fost... a fost GENIALA.

HELL este o poveste despre viata unor tineri de bani gata, despre cum isi risipesc banii si sufletul consumand droguri pana ajung in supradoza.
Cu: Antoaneta Cojocaru, Cristi Iacob, Rodica Ionescu,Gabriel Fatu, Adriana Trandafir, Ela Ionescu, Orodel Olaru

"Sunt o japita. Sunt tanara, extrem de bogata, frumoasa si foarte rafinata. In agenda am 500 de numere de telefon la care nu sun niciodata, in loc de creier am un card, in loc de nas am un aspirator, in loc de inima n-am nimic. Opulenta noastra izbitoare si stralucitoare nu e decat o fatada. Bani, droguri, amici, case unde vrei si unde nu vrei, relatii peste tot…De fapt n-ai niciodata nimic de facut.Si atunci, te scuipi in gura cu toata lumea. Pentru mine… lumea e prea mica. La 8 ani am inconjurat-o deja de doua ori, in business class…
Voi aveti o familie, un job, o masina, un apartament la care n-ati terminat de platit ratele. Ambuteiaje, slujba, nani, stiti sa va reparati televizorul, iar doamna gateste bine. Copiii vostri poate vor locui, daca se vor descurca, intr-un spatiu mai mare de cinzeci de metri patrati. Noi?Noi suntem cei care putem face totul, pentru ca putem cumpara totul. Incalcam intr-o veselie toate regulile, caci legea celui bogat este intotdeauna cea mai buna. In masinile pe care le gonim cu peste doua sute la ora, amestecam alcoolul cu canabisul. Canabisul cu cocaina. Cocaina cu ecstasy. Luam Prozac, asa cum luati voi aspirina. Ne vine sa ne sinucidem de fiecare data cand ne uitam in extrasul de cont bancar. Da, e cu adevarat rusinos cand te gandesti ca in alte parti crapa copiii de foame, iar noi ne varam cu ghiotura si pe sub nas, si in nas. Iar victimele voi sunteti. La ora la care voi va treziti sa mergeti la smotru, noi ne culcam, beti si fericiti ca am spart intr-o noapte o suma egala cu cheltuielile voastre pentru hrana pe o saptamana, ba chiar egala cu chiria, daca nu chiar cu tot salariul vostru. Si, ceea ce este mai rau este ca ni se pare normal si ca vom face la fel, si maine, si poimaine si in fiecare zi. Scopul meu este sa oftic lumea. “

V-am facut macar putin curiosi ?

I hate my job

Eu de obicei asa, sunt optimista de felul meu.. Well, s-a cam dus chestia asta lately. E bun ca macar cei din jur au incredere in fortele mele si cred ca o pot scoate la capat. Mi-as dori sa cred si eu lucrul asta insa. Vazusem acuma ceva vreme filmul “The Secret” si daca ar fi sa cred ce zic aia acolo se pare ca nu obtin ce-mi doresc tocmai pt ca sunt prea pesimista.

Asa ce m-am saturat de jobul actual, vreau altceva, alt domeniu, vreau o cariera, vreau, vreau si vreau !!! Numa’ ca nu obtin. M-am apucat de niste cursuri de resurse umane, finally, chipurile e al doilea pas pe care-l fac sa-mi schimb putin cursul vietii. Primul a fost sa-mi depun CV-ul pe la diverse firme care aveu ceva joburi faine si ma atrageau. M-au refuzat. Doooohhh, i suck, i know. Sau poate pur si simplu sunt o incompetenta si nu am experienta.. mai ales asta :) .Asa, anyway, vbeam de cursurile alea de HR. M-am dus acolo tocmai pt ca erau chipurile pt incepatori. Eh, se pare ca toti colegii lucreaza deja in domeniu si au deja o baza, stiu exact ce si cum, eu iarasi is pe langa, ca de obicei. Eu sunt mereu Gigi contra la cursurile astea pt ca mereu comentez si vreau sa fie altfel decat zicea legea x alineatul tzanspe, litera z. Sincera sa fiu, din punctul de vedere al angajatului, nu mi-ar placea sa mi se impuna aia si ailalalta si eu sa accept tacuta si spasita pt ca asa zice careva, numa’ ca la cursurile astea io ma trezesc mereu comentand. Uneori mi se pare ca se uita vreo 2 mimoze asa ciudat la mine ca m-am trezit si eu vbind… dar mie mi se rupe, ca de obicei of course.

Nu vreau sa credeti ca la mine la munca e cine stie ce atmosfera asa nasoala incat imi doresc sa plec cu atata disperare, chiar e fain mai ales colegii dar pe mine ma dispera doar jobul si atat.. in fine, si sefa de proiect care la fel ca jobul, nimeni nu o suporta. Si pe directoare cam la fel. Afurisita dar cu un zambet cretin pe fata de femeie rea care stie sa zica doar ca nu se poate sau ca tre sa dam si ceva la schimb daca vrem sa obtinem aia sau ailalta. Asa ce reprezentatii salariali au renuntat la functia lor. That's nice..Si o alta chestie pe care vreau sa o lamuresc, nu am un job extraordinar de greu sau solicitant, e chiar banal de usor, pacat de clienti care-s certini si dobitoci de la un cap la altul… nush, de 2 ani jumate de cand lucrez la firma, trag linie si adun : toti francezii este tampiti si n-ai cu cine sa te intelegi. Un popor de oameni rasfatati, umpic retarzi si care s-au invatat sa aiba totul mur in gura asa ca inainte sa deschida plicul facturii sa o citeasca sa vada de ce plateste cat plateste, iti trimite mail de reclamatie cerandu-ti rambursare ca i-ai marit pretul abonamentului fara sa-l anunti desi nu asta s-a intamplat. Eu nu am sa inteleg de altfel nici faza cu trimisul unei scrisori recomandate care la ei costa 4 € si ceva pt a reclama suma de 0,01 €, that’s even more stupid. Whatever, stupid french, let’s just kill them all si sa le pastram doar limba. V-am zis ca ador franceza? Pacat ca o strica poporul ala debil.

Deci, pls hire me :((( Somebody? Anybody? In fine, inca mai visez la propria mea afacere, clubul ala de care ziceam, dar pana atunci merge si doar un alt job.

Cat dureaza o iubire?

Am o relatie super frumusica si nebuna de un an si umpic cu un baiat care candva nu prea era cine stie ce nebun sau spontan (asa ca mine :P ) dar se transforma pe parcurs incat ma completeaza tot mai mult. I kind of like it... a lot :) si ma uit la omuletul asta scump ca zi de zi nu se mai satura de mine si iubirea lui tot creste. Dezbateam candva cu prietenii pe forumul discuta-liber chiar un subiect de genul "Timpul ucide dragostea si ramane doar obisnuinta?" (sau ceva aproximativ ca titlu). Nu si la el vad... pana si eu credeam acum ceva vreme in urma ca relatiile de lunga durata devin asa putin boring si totul f previzibil dupa o bucata de vreme, no more fun. Desi nu eram tentata de relatii pasagere doar sa zic ca trece timpul altfel si mai ales doar pt a nu ma plictisi singura ori cu acelasi baiat. In fine... ideea e ca ma asteptam ca sentimentul sa scada in intensitate dupa un timp, sa fie ceva mai calm, mai putina euforie si mai multa obisnuinta dar nu si la baiatul asta :) Si totusi, ce m-a uimit si ma face sa zambesc uneori asa aiurea, e ca vad asta si la tata. Deja la 50 de ani ai crede ca a murit si mama iubirii de 10 ori pana atunci. Ei bine, surpriza.. se pare ca nu. Mami e putin plecata cu munca in Olanda, trebuia sa stea o luna dar vad ca s-a prelungit putin sederea acolo. Tata acasa, i se pune pe inima, e in stare sa o sune de 5 ori pe zi doar sa o auda chiar daca nu are nimic de spus. Pe tata l-am vazut plangand doar la inmormantarile fratilor si parintilor lui dar cam atat. Acum, mereu cand ajung pe-acasa il vad cu lacrimi in ochi cel putin o data pe zi. Si pot spune cu mana pe inima ca nu plange pt ca ii e dor de mancarea gatita pt ca de o luna de zile mananca doar chestii prajite ca doar atat stie sa faca... Si cand il cert ca o suna prea des de i-a facut cost suplimentar 50 de euro si sa o lase mai usor cu telefoanele, macar o zi da, una nu, il vad deodata pleostit si il aud plangand si spunand "Dar daca mi-e draga, ce sa fac?". Mereu admiram batraneii aia cu par carunt, la 70 de ani mergand de manuta pe strada, asa dulci ce sunt si ce norocosi ca isi au jumatatea alaturi de ei pana la capat... e chiar fain. Asa mi-i inchipui si pe ai mei in vreo 20 de ani, tata tachinand-o pe mama, mama suparandu-se pe el ca e cicalitor, dar tot impreuna... si iubindu-se. Vad uneori lumea grabindu-se cu casatoria dupa un an de relatie numai... nush, nu sunt deloc de acord cu asta. Intotdeauna mi-am zis ca daca ma casatoresc, va fi pt toata viata, o singura rochie alba, un singur norocos. Si vreau sa ma vad la 80 de ani tot cu el, sarbatorind nunta de aur si cand ma uit in ochii lui sa vad toata viata noastra de pana atunci si sa mai putem zambi impreuna ca pe vremuri iar el sa poata vedea in ochii mei ce femeie fericita m-a facut. Si poate ca iubirea dureaza pana la soare si inapoi si nu e doar obsinuinta odata cu trecerea timpului :)

Eu de ce nu?

Vad zi de zi toti prostii cu bani garla pe ei pe care-i termina pe toate prostiile care de fapt fac un sfert din banii aruncati si care nu stiu sa profite de ei cum trebuie... si ma oftic, i kind of hate it. Din liceu creca, tot visez sa-mi deschid un club (pt seara) iar ziua sa fie o terasa, un bar, ceva de genul, nimic de fite, mai mult pt tineret, casual, unde sa se adune lumea sa leneveasca pe o canapea la o bere, la un joc de carti cu prietenii... Si ce daca vecinu' care are bar pt "dive" si baieti din Spania care dau 100 de mii pe un ursus, o sa faca bani mai multi, eu as fi fericita ca fac ce-mi place si clientii mei o sa revina iar si iar de dragul servirii si atmosferei. De ce club? Pt ca sunt putin cam pretentioasa in ceea ce priveste cluburile (muzica, preturi, spatiu de dans, persoanele care le frecventeaza..) si mi-ar placea la nebunie sa fac unul exact pe gustul meu : cu animatoare cu masti si tatuaje pe tot corpul (bineinteles provizorii, care vor fi tot timpul altele, body painting mai bine zis), toate genurile de muzica nu doar clubbin de te ia cu somn dupa prima jumatate de ora ca ai impresia ca e doar o piesa interminabila all night long cum e prin majoritatea cluburilor actuale, sau poate seri speciale cu un anumit gen de muzica, barmani priceputi care sa stie sa se joace cu sticlele pe dupa bar pt fermecat clientii care poate vor o banala vodka cu cola, paza in fiecare colt care sa nu lase lucrurile sa degenereze sa-mi sparga mobilierul p-acolo :) , concursuri & stuff, creca si o garderoba cu costume de inchiriat pt seara de halloween pt un party in care toata lumea va fi costumata fara sa trebuiasca sa umble prin oras dupa haine ciudate, poate si ceva seara de talente nedescoperite inca care vor sa se afirme, nush, in concluzie, imi doresc un local deshis 20/24 unde lumea sa se simta bine si sa nu fie nevoita sa-si ipotecheze casa sa-si permita sa plateasca nota de plata...

Visez mult, so what? Tot castig eu la loto odata si-mi fac mofturile :) E bun macar ca am un vis..

vroiam doar sa ma laud :)

de azi sunt fericita posesoare a unui permis de conducere categoria B, it's fun :)

In fine, nu o sa conduc prea curand mai ales singura dar e fain sa-l am acolo. Masina, dupa calculele noastre, ar trebui sa apara si ea destul de rapid. Pana atunci mai "chinui" masinile prietenilor :P

Si cam atat, m-am laudat, gata.. see ya later

De ce sa bei si sa conduci cand poti sa fumezi si sa zbori..

Well, in primul rand vreau sa spun ca i'm alive :)

Se facu o saptamana de la cel mai mare soc din viata mea in care am crezut ca that's the end si nu o sa mai apuc sa vad Tour Eiffel noaptea si impreuna cu ubytu si ca mama acolo la pietrele baltate nu o sa ma mai vada cand vine acasa..

Vinerea trecuta (18/07/2008), pe la 8 seara, plecasi cu o prietena din Bucuresti spre Gl (sambata era nunta unui prieten din copilarie si na, datoria ii datorie, trebea sa-i fiu alaturi).. Prudenta prietena la volan, grijulie cu masina atat cat se poate, am facut 200 de km in vreo 3 ore, ca s-a lasat si noaptea intre timp.. Pe la 100 de km de Gl (intre jud. Ialomita si Braila, mai exact comunele Iazu si Baragan), noapte fiind, tocmai depasisem o masinuta, deci mergeam si noi ca tot omul cu faza scurta sa nu incurcam participantii la trafic... Cand colo, rasare frumoasa si vioaie in fata noastra o caruta c-un mosnegel in ea, asa catinel-catinel spre casa omul, in bezna totala. Ce frana sa pui, ca l-am vauzt abia cand o intrat in raza farurilor iar cu faza scurta deja e too late... Trage A. brusc de volan, intra in depasire pe contrasens, trage de volan sa revina pe banda noastra dar de unde.. cateva secunde de lupte cu volanul si masina scapa de sub control si ajungem iar pe contrasens iar de acolo direct spre un pom de pe marginea strazii. Genii minunate si astia care au avut ideea plantarii pe marginea drumului de copaci, nu au vazut si ei statisticile ca jumate creca din oamenii care mor in accidente de masina, au patit-o din cauza pomilor?. Sa taie drqu toti copacii si sa planteze niste gard viu, ca din ala mai ai sanse sa scapi sau niste otetari din aia ca tot ai mai mari sanse sa treci prin ei fara nici o problema decat sansele actuale sa reusesti sa treci printre 2 copaci plantati pe marginea drumului. Mda, whatever, desteptii pamantului, pana o fi sa li se intample si lor sau cuiva drag lor.... Deci, pomul rasarea frumos si inalt exact in fata masinii asa ca A. trage inca o data brusc de volan sa-l evite. Am ocolit fain pomul si am iesit in camp dar de la smucitura aia de volan, masinuta noastra draga (Hyundai Accent) a luat-o pe aratura si a inceput sa faca tumbe. Ne-am rasturnat de 2 ori iar a 3-a oara masina s-a oprit rasturnata chiar langa un ditamai stalpul de beton (nu era chiar asa orice stalp firav de electricitate ca pe toate drumurile). A fost super naspa sa vad tot timpul pe geam ce se intampla in jurul nostru: copacul in fata, pamantul invartindu-se parca in jurul masinii ca apoi sa ramanem suspendate in centuri cu capul in jos.. Dar fete curajoase noi, nici macar nu am urlat, plansete sau alte alea... Retin ca A. injura la un moment dat de nervi :)) M-am speriat putintel cand am vazut-o pe A. cu capul in jos prinsa si ea in centura pt ca nu-mi dadeam seama cat de grav a fost pt ea rostogolirea dar m-a calmat rapid : "I'm ok" :)) Mda, ne-am desprins din centuri, am aterizat si noi ca oamenii normal pe picioare numai ca nu reuseam sa deschidem niciuna din portierele din dreptul nostru.. Numai ca linistea mea s-a dus cand o aud pe A. "fuck, imi curge sange de la cap". Asta nu are cum sa fie de bine.... Deja oprise langa drum si masina pe care o depasisem, plus niste oameni care pazeau nush ce minunatie p-acolo si vedeam lanterne p-afara asa ca nu ne-am panicat cine stie ce ca prostiile alea de usi erau blocate. Ma gandeam ca tre sa fie unul din indivizii aia mai dezghetat asa putin sa-i traga un picior geamului de la usa sa ne scoata si pe noi d-acolo. Numai ca A. deja s-a strecurat printre banchete si a deschis o usa din spate ca macar alea erau mai intacte. Am reusit si eu sa ies tot p-acolo la fel de usor ca si ea.. Stateau oamenii aia si se uitau la noi ca la urs nevenindu-le sa creada ca suntem atat de intregi mai ales ca au vazut intreg accidentul. A. s-a ales cu o lovitura la cap iar eu cu o julitura pe labuta piciorului :P , una in cot si vreo 2 ciobulete in mana stanga dar care au iesit destul de usor fara prea multa maltratare.. Deci per total, la cum arata masina si cum aratam noi, situatia era de un roz bombon. Am evitat si carutasul si pomul si stalpul si noi tefere, ce sa-ti doresti mai mult. Masina se repara, sau se cumpara alta. In fine, A. a plans toata seara dupa masina ca nu avea nici un an :))) si ca acuma nu mai face nimic cu ea..

Am stat cu declaratiile la politie, cu dus la spital, cu ridicat masina si adus pana la Gl, pana pe la 5 fara. Am ajuns in Gl abia la 5 jumate dimineata... La nunta ii promisesem prietenului astuia ca o sa fiu cu el toata ziua, de la 12 jumate parca.. cum sa nu. I-am dat frumos mesaj ca nu am cum s-ajung ca-s chinuita rau si m-am culcat cand am ajuns acasa de m-am trezit pe la vreo 3 dupa amiaza. Am ajuns pt vreo 2 poze in Gradina Botanica si apoi seara la nunta.. super tare, am dansat ca o nebuna, ceva durere dar aveam ce sa sarbatorim, si eu si mirele asa ca ringul de dans nu a fost abandonat decat pt mancat cand si cand :)

Culmea e ca maine (28/07/2008) mai tre sa dau si eu de permis, puii mei, mai bine nici ca se putea...

Faza ciudata mai e si ca in ziua respectiva, vineri, persoanele cu care A. s-a intalnit si le-a zis ca vine acasa in Gl, i-au spus sa aiba grija cum conduce, sa fie atenta bla bla. Chiar inainte sa urc in masina ei, ubytu imi spune si mie "vedeti sa nu faceti accident". Wtf??? Data viitoare as vrea sa mi se spuna "poate gasesti si tu un milion de euro pe autostrada"..

Mda, in concluzie, la o saptamana de la accident, ma uit la pozele masinii si-mi dau seama ca suntem 2 norocoase ca am scapat doar cu atat: o masina busita care nu mai poate fi reparata ca na, nu se merita.

O iubire din copilarie

Urasc maturizarea... in principiu pt ca ma face sa renunt la mai toate lucrurile care ma faceau sa zambesc candva, pe care le puteam face oricum oricand fara teama ca cineva ma va judeca, pt ca acum, mai matura fiind :) am devenit prea ocupata.

http://www.forum.discuta-liber.com/

Vechea mea iubire, vechii mei prieteni nebuni si scumpi. Ce vremuri, doamne.... E ciudat cum un forum, te poate implini atat si iti poate aduce atatea zambete. Acolo mi-am cunoscut creca 3/4 din prietenii mei actuali. Timp de 2 ani am vorbit verzi si uscate si ne-am contrazis in opinii, ne-am dat cu parerea despre una alta, sfaturi in dragoste si am oferit un umar pe care sa putem plange linistiti, unde am putut sa ne spunem parerea fara sa ne gandim macar putin ca o sa fim criticati de cei care nu gandeau la fel ca noi. Era faina libertatea de acolo. In fine, vorba vine libertate, ca pe asta ne-o faceam noi cum vroiam in ciuda regulilor "impuse". Cate off-topicuri spre disperarea lui sp2 si a moderatorilor dar spre deliciul userilor de rand... Ca pt o multime de alte lucruri, acum nu mai am timp decat f rar sa ajung pe acolo si sa scriu ceva. Desi de fiecare data cand revin, ma apuca melancolia si imi vine sa iau fiecare topic in parte si sa "aberez" la nesfarsit asa cum faceam odata. Mereu ma intorc cu drag pe discuta-liber, mereu ii regasesc pe scumpii mei prieteni de acolo. Si ei ocupati dar macar din cand in cand isi fac timp sa arunce un mesaj pe la o rubrica sau alta.

Prima intalnire oficiala cu userii... :) daca retin bine am fost vreo 7, dar ne-am distrat de minune. Apoi au inceput sa se adune, vreo 12, apoi 20.. etc.. am ajuns la un moment dat peste 30 de oameni pe la aceste intalniri. Si pt niste persoane care nici nu ne cunosteam dinainte, s-au legat niste prietenii destul de stranse iar unele dureaza si acum desi fiecare a apucat-o pe drumul lui si a cam uitat de forumul copilariei noastre.

Sincer, nu as vrea sa vad forumul asta ca moare, a insemnat prea mult pt noi ca sa dispara, dar cred ca pustii din ziua de azi au alte ocupatii "mai serioase" decat sa stea pe forumuri la discutii... deh, pe discuta-liber nu se gasesc chestii prea multe legate de sex in sensul vulgar in care se cauta in ziua de azi :)) Chiar glumeam candva cu nebunii de pe forum ca ar fi interesant sa ne trezim la 30 si ceva de ani cu copii nostri de manuta si scriind tot pe forum :)

http://www.forum.discuta-liber.com/ a insemnat prea mult ca sa renunt la el, asa ca un coltisor din inima mea e rezervat doar pt el.

Si avem si cont de Hi5 chiar :) http://discuta-liber.hi5.com/ + avatare http://www.avatar-paradise.com/ + wallpapere http://wallpapers.discuta-liber.com/ + joculete online pt copiii din noi http://www.games4play.info/ + bloguri de genul http://cristi.discuta-liber.com/blog/ (adminul nostru scump) :D


And this is us, facandu-i o surpriza lui "sefu" snap ca doar merita : http://www.youtube.com/watch?v=wWZOt4FZvmE

Dansul e ca sexul...

Dar bineinteles ca da. Abandon total in bratele celuilalt, desi multime de oameni in jur (presupunand of course ca e vorba de un club) nu va exista pe ring decat el.. si tu. Si cand isi pune mainile pe trupul tau sa simti ca o iei razna si sangele curge mai rapid ca niciodata si il simti asa cald prin fiecare vena iar pulsul lui e la fel de accelerat ca al tau.. Si ritmul.. pai trebuie sa existe compatibilitate intre partenerii de dans asa cum exista si-n pat, sa stie sa-ti anticipeze miscarile si sa te provoace cat mai mult. Si sincer, mereu am fost de parere ca tipii care stiu sa danseze fain, sunt buni si la pat (hope so) :)

Ador sa dansez... ce-i drept nu prea am f mult timp si mai ales ocazia sa merg in cluburi si ma simt ca si cand as pierde o mare iubire. Dansam inainte pana la epuizare dar nu cred ca m-am plans vreodata. Cred ca dansul e un remediu f bun pt aproape orice problema ai avea... normal, creca e cam ca efectul placebo, mereu am crezut ca ma ajuta si mereu a dat rezultate pt ca in momentele alea imi eliberez mintea de absolut orice chestie negativa, mi-e imposibil sa ma gandesc la altceva decat la muzica ce-mi suna in ureche. Faina senzatie... pana se termina seara si iti dai seama ca tre sa ajungi si acasa si probleme is tot acolo. Numai ca ai avut parte de 4 ore in care totul a fost perfect, isn't that nice? Iar obsesia mea ramane in continuare Deep Dish - We gonna feel it... Pentru ca atunci cand dansez pe piesa asta simt fluturi in stomac si e ca un mic preludiu.. Unde nu mai pun la socoteala ca iti mentii silueta a naibii de bine prin dans... just like sex. Si sa nu uitam ca dansul te ajuta sa impresionezi, sa cuceresti, sa dai pe spate.. Asta cel putin e dovedita si rasdovedita. Mie imi iese de fiecare data, chiar e fain. Pt ca atunci cand dansezi, scapi de inhibitii, nu-ti mai faci o mie de griji ca parul nu-ti sta cum vroiai si ca rosul te prindea mai bine decat verdele sau ca trebuia sa-ti iei fusta in locul pantalonilor... esti doar tu si el si orice altceva dispare, el te vede doar pe tine si cat de fantastica esti si cum te misti si se gandeste ca ar da orice sa mute ringul de dans in camera lui. Dar cel mai important, nu trebuie sa fii vulgara cand dansezi. Da, provoaca, foloseste orice truc pe care il stii si la care el nu se asteapta, dar nu-ti arata "din greseala" toate desuurile si eventual si vreun san... Intotdeauna am fost de parere ca tipii apreciaza si doresc mai mult o fata de la care mai au ce sa descopere si dupa prima privire aruncata sau dupa prima seara. Si surprinzator (not), prietenii mei baieti au fost de acord cu mine... dooooh... Daca stau si ma gandesc, in afara de vreo 2 persoane (pe care le-am vrajit altfel), creca cam toti tipii care ma interesau si la care nu visam sa am vreo sansa, i-am cucerit prin dans.. nu neaparat ca oi fi eu vreo dansatoare de performanta, dar ma pricep sa-i fac curiosi, sa vrea sa afle mai multe si sa ma mai vada o data macar. I'm proud of me... mda..... i miss dancing, mi-e dor de energia de alta data si de noptile din Club S.