Am fost recent la o piesa de teatru (acuma 2 zile adica) putin mai altfel, "Hell". Atat piesa cat si locatia au fost atat de diferite fata de ce ar avea in minte spectatorul obisnuit.... Imi dau seama ca e de altfel prima piesa de teatru la care am fost de cand m-am mutat in Buc.
"Hell" este o poveste de dragoste dincolo de droguri, sex si viata de noapte. Pret bilet = 20 Ron. Mda, la pretul asta ce ar fi putut fi asa interesant? Locatia = Laptaria lui Enache, 90% bar 10% scena de teatru. Public = 100 persoane aproximativ. Asa in mare, pare ca am dat 200 de mii sa beau o bere si cam atat. Ei bine, "Hell" a fost una din cele mai tari piese la care m-am dus pana acum. E geniala, e atat de reala povestea, actorii minunati.. am plans la sfarsit, va jur. In principiu e vorba de viata celor bogati dincolo de banii lor si de atitudinea aia de stapani ai lumii, ceva gen si bogatii plang si inca ce plang. In spatele banilor alora se ascund familii destramate, relatii fara iubire, sex cu persoane care maine dimineata nu iti vor sti numele, iar drogurile si whiskey-ul sunt singurele care te ajuta sa uiti ca de fapt viata ta e mult prea trista si consumi aerul de pomana... deci in afara de faptul ca au bani si-si aseaza la picioare orice se poate cumpara, bogatii realizeaza destul de tarziu ca de fapt si iubirea conteaza si ca si ei pot fi raniti.
Mi-a placut super mult faptul ca cei care au fost acolo (spectatorii) nu sunt ingamfatii pe care ii vezi de obicei la teatru, care se duc sa-si etaleze noile haine si masini si sa vada cine din lumea buna mai e pe acolo. Locatia a fost extraordinara pt ca fiind un spatiu atat de mic, actorii au fost chiar in mijlocul spectatorilor, au comunicat cu ei in timpul piesei, i-au implicat in actiune.. in loc de scaune, am stat pe niste perne trantiti pe jos, sprinijiti de perete. Sincer va zic ca m-a durut fundul ingrozitor dupa un anumit timp dar nu vroiam sa ma misc sa nu stric care cumva vraja si atmosfera ce se crease. In afara de vreo 2 mimoze care creca nu stiau exact cum arata locatia respectiva si probabil au blestemat momentul cand si-au cumparat biletul la piesa asta, toti spectatorii au trait intens la "Hell". La un moment dat incepuse lumea sa aplaude la fiecare pauza intre scene. Alaturi de noi pe o alta perna erau 3 persoane, 2 fete si un tip. Incepe tipul sa aplaude puternic la o pauza iar una din fete "dar de ce aplauzi ca nu s-a terminat doar". Asta e si ideea, de ce sa aplauzi doar dupa ce s-a terminat totul? De ce sa nu le arati oamenilor alora de pe scena, pe tot parcursul piesei, ca ceea ce fac ei acolo e apreciat si publicul ii admira? De ce sa nu exista 10 pauze cu aplauze si nu doar la final?
Piesa e destul de haioasa in mare. Te transpune de la veselie la seriozitate ca apoi iar sa razi in hohote. Si totusi, razi practic de viata in general pt ca Hell nu e o poveste cu happy end in care toata lumea traieste fericita pana la adanci batraneti.. oricat de gri ar fi totul trebuie insa sa mai vezi si rozul ascuns pe ici si colo.
Va spuneam mai sus ca erau vreo cateva persoane care probabil nu stiau cum arata locatia in momentul cand si-au luat biletul la piesa asta. Ei bine, nici eu nu aveam cea mai mica idee cum e acolo. Cand am intrat in sala si am vazut pernele alea puse pe jos, niste banci mai in spate de cate 3-4 persoane maxim, asa mici si inghesuite parca... sincer prima impresie a fost ca sunt nebuna si mai mai sa fac stanga imprejur si afara. Numai ca eu sunt putin cu capul asa, si am luat-o ca pe o provocare. Posterul pe care il vazusem la metrou ma facuse destul de curioasa totusi si am zis ca totusi nu poate sa fie chiar groaznica piesa asta. Si nu a fost... a fost GENIALA.
HELL este o poveste despre viata unor tineri de bani gata, despre cum isi risipesc banii si sufletul consumand droguri pana ajung in supradoza.
Cu: Antoaneta Cojocaru, Cristi Iacob, Rodica Ionescu,Gabriel Fatu, Adriana Trandafir, Ela Ionescu, Orodel Olaru
"Sunt o japita. Sunt tanara, extrem de bogata, frumoasa si foarte rafinata. In agenda am 500 de numere de telefon la care nu sun niciodata, in loc de creier am un card, in loc de nas am un aspirator, in loc de inima n-am nimic. Opulenta noastra izbitoare si stralucitoare nu e decat o fatada. Bani, droguri, amici, case unde vrei si unde nu vrei, relatii peste tot…De fapt n-ai niciodata nimic de facut.Si atunci, te scuipi in gura cu toata lumea. Pentru mine… lumea e prea mica. La 8 ani am inconjurat-o deja de doua ori, in business class…
Voi aveti o familie, un job, o masina, un apartament la care n-ati terminat de platit ratele. Ambuteiaje, slujba, nani, stiti sa va reparati televizorul, iar doamna gateste bine. Copiii vostri poate vor locui, daca se vor descurca, intr-un spatiu mai mare de cinzeci de metri patrati. Noi?Noi suntem cei care putem face totul, pentru ca putem cumpara totul. Incalcam intr-o veselie toate regulile, caci legea celui bogat este intotdeauna cea mai buna. In masinile pe care le gonim cu peste doua sute la ora, amestecam alcoolul cu canabisul. Canabisul cu cocaina. Cocaina cu ecstasy. Luam Prozac, asa cum luati voi aspirina. Ne vine sa ne sinucidem de fiecare data cand ne uitam in extrasul de cont bancar. Da, e cu adevarat rusinos cand te gandesti ca in alte parti crapa copiii de foame, iar noi ne varam cu ghiotura si pe sub nas, si in nas. Iar victimele voi sunteti. La ora la care voi va treziti sa mergeti la smotru, noi ne culcam, beti si fericiti ca am spart intr-o noapte o suma egala cu cheltuielile voastre pentru hrana pe o saptamana, ba chiar egala cu chiria, daca nu chiar cu tot salariul vostru. Si, ceea ce este mai rau este ca ni se pare normal si ca vom face la fel, si maine, si poimaine si in fiecare zi. Scopul meu este sa oftic lumea. “
V-am facut macar putin curiosi ?
Postări
